Pepenele

Pe drumul spre casă, aleea îmi mirosea a pepene. Pepene cu coajă împărțită frățește de dungi verzi. Care sună într-un fel anume când bați în el. În care crestezi cu un cuțit (cu lamă lisă) un triunghi din care se scurge zeamă roz și dulce atunci când scoți dopul. Și te decizi că ți-e pe plac și înfigi cuțitul până-n mijloc. Apeși un pic, iar coaja se crapă singură, zgomotos.

Și-ți iei o felie și muști cu poftă din miez, buzele udându-ți-se cu suc rece, lipicios.

” […] ambiția, ura, dragostea (mai cu seamă dragostea)–cât de rar ajung emoțiile noastre la obiectul pe care par să-l merite? Ce zadarnice sunt semnele pe care le facem, ce întunecat e cerul, ce mari sunt valurile. Suntem cu toții pierduți în larg, oscilând în voia valurilor între speranță și disperare, implorând prin gesturi ceva ce s-ar putea să nu vină niciodată în ajutor.”

Géricault – “Le Radeau de la Méduse”

Julian Barnes, “O istorie a lumii în 10 1/2 capitole”, traducere de Radu Paraschivescu, Editura Nemira, București, 1989, p. 188 // Imagine via fisica-interessante.

Cu dor de mare

Încă 48 de ore și tălpile mi se vor afunda în nisip fierbinte. Îmi va zgâria și înăspri călcâiele, și-așa dureroase de la pietrele pe care voi fi pășit desculță. Mă voi tăia în scoicile ce mi se vor sparge sub picioare şi voi înainta prin apă, lăsându-mă cuprinsă de răcoarea ei. Iar sufletul va pluti la suprafață.

Imagine via indervilla.com