Pe drumul spre casă, aleea îmi mirosea a pepene. Pepene cu coajă împărțită frățește de dungi verzi. Care sună într-un fel anume când bați în el. În care crestezi cu un cuțit (cu lamă lisă) un triunghi din care se scurge zeamă roz și dulce atunci când scoți dopul. Și te decizi că ți-e pe plac și înfigi cuțitul până-n mijloc. Apeși un pic, iar coaja se crapă singură, zgomotos.
Și-ți iei o felie și muști cu poftă din miez, buzele udându-ți-se cu suc rece, lipicios.